Acord UE: împrumută Ucraina cu 90 miliarde Euro

După negocieri tensionate la Bruxelles, liderii Uniunii Europene au ales o soluție de compromis: un împrumut de nouăzeci de miliarde de euro pentru Ucraina, garantat din bugetul comun, evitând folosirea directă a activelor rusești înghețate. Decizia salvează unitatea blocului, dar lasă deschise marile dileme politice și strategice.

Uniunea Europeană a ajuns la un acord pentru acordarea unui împrumut de nouăzeci de miliarde de euro Ucrainei, destinat acoperirii nevoilor militare și economice ale Kievului în următorii doi ani. Decizia a fost luată după mai bine de o zi de negocieri dificile la summitul de la Bruxelles și vine în contextul eșecului de a obține un consens privind folosirea directă a activelor rusești înghețate, estimate la aproximativ două sute de miliarde de euro.

Președintele Consiliului European, Antonio Costa, a salutat acordul într-un mesaj public, afirmând că Uniunea „s-a angajat și a livrat”, subliniind că împrumutul va fi susținut de bugetul comun al UE. Soluția aleasă este însă una de avarie, menită mai degrabă să evite un blocaj politic major decât să rezolve definitiv problema finanțării Ucrainei.

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a cerut insistent ca liderii europeni să meargă mai departe și să utilizeze activele rusești înghețate, considerând că acestea ar trebui să fie folosite pentru a acoperi costurile războiului provocat de Moscova. Demersul a fost însă blocat de Belgia, statul pe teritoriul căruia se află cea mai mare parte a fondurilor, prin intermediul instituției financiare Euroclear. Bruxellesul a cerut garanții clare privind împărțirea eventualelor riscuri juridice și financiare, cereri care au fost considerate excesive de alte state membre.

Premierul belgian Bart De Wever a declarat că soluția împrumutului evită „haosul și divizarea” în interiorul Uniunii și că menținerea unității a fost prioritară. Mesajul său trădează însă o realitate incomodă: UE a preferat să se împrumute pe sine pentru a ajuta Ucraina, în loc să își asume un precedent juridic cu potențial exploziv în relația cu Rusia și cu piețele financiare globale.

Presiunea timpului a jucat un rol decisiv. Ucraina se apropie de un punct critic din punct de vedere financiar, iar fără fonduri suplimentare până în primăvară, Kievul riscă să reducă inclusiv producția de drone, esențială pentru efortul de război. Estimările europene arată că Ucraina are nevoie de încă o sută treizeci și cinci de miliarde de euro în următorii doi ani pentru a rămâne funcțională.

Cancelarul german Friedrich Merz, unul dintre susținătorii folosirii activelor rusești, a declarat că acordul privind împrumutul transmite „un semnal clar” Kremlinului, deși soluția finală este mult mai prudentă decât varianta inițială. În același timp, premierul polonez Donald Tusk a susținut că Europa trebuia să „se ridice la nivelul momentului”, sugerând că decizia este mai degrabă un minim necesar decât un act de curaj politic.

Pe fondul acestui compromis, a apărut și un semnal controversat din partea Parisului. Președintele francez Emmanuel Macron a declarat că ar fi „util” ca Europa să reia dialogul cu președintele rus Vladimir Putin, afirmând că europenii și ucrainenii ar trebui să găsească „în săptămânile următoare” un cadru pentru reluarea discuțiilor. Declarația a stârnit neliniște, fiind percepută de unii drept un pas spre normalizarea prematură a relațiilor cu Moscova.

Acordul european vine într-un moment de intensă activitate diplomatică, pe fondul presiunilor exercitate de președintele american Donald Trump pentru obținerea rapidă a unui acord de pace. Oficialii americani și ruși urmează să se întâlnească în acest weekend, în Statele Unite, pentru noi discuții privind un posibil plan de încetare a războiului, în timp ce delegațiile ucraineană și americană vor avea, la rândul lor, consultări suplimentare.

Pentru Ucraina, împrumutul de nouăzeci de miliarde de euro reprezintă o gură de oxigen. Pentru Uniunea Europeană, el este însă și o dovadă a limitelor sale politice: solidară în discurs, dar încă ezitantă atunci când trebuie să transforme activele agresorului într-un instrument direct de justiție și presiune strategică.