Acordul european privind migrația e pus sub semnul întrebării de Ungaria
După ani de negocieri, Uniunea Europeană a ajuns la un acord privind reforma legislației migrației. Acest pact, inițiat de Comisia Europeană în septembrie 2020, vizează o revizuire a normelor europene pentru migrație și azil. Elementele cheie includ controale mai stricte la sosirea migranților, centre închise la frontiere pentru repatrierea celor fără drept de azil și un mecanism obligatoriu de solidaritate între statele membre, în special pentru a sprijini țările mediteraneene afectate de presiuni migratorii.
Cu toate acestea, reforma a atras critici, atât din partea Ungariei cât și a organizațiilor pentru drepturile omului. Ungaria a respins acordul “în termenii cei mai puternici posibili”, cu ministrul de externe Peter Szijjarto declarând că țara nu va permite intrarea migranților împotriva voinței sale și refuzând să fie penalizată pentru această poziție. Aproximativ 50 de ONG-uri, inclusiv Amnesty International și Oxfam, au criticat reforma ca fiind „prost concepută, costisitoare și crudă”, avertizând asupra riscurilor pe care le prezintă pentru solicitantii de azil.
Acordul, care trebuie încă aprobat oficial de Consiliul UE și Parlamentul European, păstrează regula actuală potrivit căreia prima țară UE în care intră un solicitant de azil este responsabilă pentru cazul său, cu câteva ajustări pentru a ajuta țările mediteraneene. Reforma include și o procedură de verificare a migranților la sosire și o procedură la frontieră pentru cei cu șanse reduse de a primi azil. Parlamentul European a obținut garanții pentru monitorizarea drepturilor fundamentale în aceste proceduri, precum și condiții de primire pentru familiile cu copii mici și accesul la consiliere juridică gratuită pentru migranți. Un alt aspect al reformei este un regulament pentru situațiile de criză și forță majoră, care organizează răspunsul în cazul unui aflux masiv de migranți, similar cu criza refugiaților din 2015-2016. Acest regulament include o solidaritate obligatorie între statele membre și un sistem de derogare care protejează mai puțin solicitanții de azil decât procedurile obișnuite.
