Ce vedem pe scenele Festivalului Internațional George Enescu: vineri, 20 septembrie 2019
În debutul programului zilei de 20 septembrie este inclusă o nouă conferință din seria Forumul Internațional al Compozitorilor. De la ora 10.00, se poate urmări live, pe site-ul Festivalului Enescu (https://www.festivalenescu.ro/live/) sau direct în sala de la Universitatea Națională de Muzică din București, conferința susținută de Nicola Piovani (Italia), unul dintre cei mai importanți compozitori italieni contemporani, câștigătorul unui Oscar, în 1998, pentru coloana sonoră a filmului La Vita è bella, de Roberto Benigni. Compozitorul italian va vorbi despre propria ars poetica, definitorie pentru stilul său componistic, conferința fiind urmată de întrebări și răspunsuri. Moderatorul sesiunii este compozitorul și profesorul Dan Dediu.
Câteva ore mai târziu, Nicola Piovani va putea fi urmărit dirijându-și propriile compoziții de la pupitrul Orchestrei Filarmonicii „Banatul” din Timișoara, în concertul de la ora 15:00, de la Sala Radio, în seria Muzica secolului XXI.
Programul este prilej pentru audiență să descopere compoziții semnate de autori contemporani cu multe creații în domeniul muzicii de film și teatru. Prima piesă este Reimagining Vivaldi (Vivaldi Reimaginat) – de Max Richter, dirijor Marco Angius. La vioară, Anna Tifu, câștigătoarea concursului George Enescu din 2007. Urmează două piese compuse de Nicola Piovani „Il canto dei neutrini” pentru violoncel și orchestră și Suita Fellini, dirijate chiar de către compozitorul italian. Solist va fi violoncelistul Yibai Chen, laureat al Concursului Internațional „George Enescu” în 2018.
Nicola Piovani este un compozitor italian de muzică clasică, de muzică ușoară, de muzică de teatru și film. Pe lângă coloana sonoră pentru filmul La vita e bella, recompensată cu Oscar, N. Piovani a semnat un număr impresionant de compoziții cu muzică de film care au devenit foarte cunoscute. Printre cele mai populare se numără coloana sonoră pentru filmul Intervista, de Federico Fellini, a doua dintre cele trei compuse pentru celebrul regizor, celelalte fiind Ginger e Fred și La voce della luna. El a compus, de asemenea, un balet intitulat Balletto Fellini. În anul 2000, coloana sonoră La Vita è bella a fost nominalizată Grammy. Până în prezent, Piovani a semnat peste 130 de partituri de film, printre care Slap the Monster on Page One (1972), The Perfume of the Lady in Black (1974), Flavia the Heretic (1974), Le Orme (1975), A Leap in the Dark (1980), The Night of the Shooting Stars (1982), Kaos (1984). Deși mai puțin cunoscute decât muzica sa de film, portofoliul lui N. Piovani conține și multe compoziții orchestrale și de muzică de cameră. În 2005, a fost membru al juriului celui de-al 27-lea Festival Internațional de Film de la Moscova. Colaborarea sa fructoasă cu regizori francezi, în special Danièle Thompson, Philippe Lioret și Éric-Emmanuel Schmitt i-a adus titlul de Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres, decernat la Festivalul de Film de la Cannes, în 2008.
Max Richter (născut în 1966) este un compozitor britanic de origine germană, care s-a remarcat în rândul tinerei generații prin creațiile sale distincte, în care stilurile muzicale populare și clasice se intercalează cu stiluri alternative contemporane. M. Richter are o pregătire clasică, absolvind compoziția la Royal Academy of Music, studiind apoi cu Luciano Berio, în Italia. El compune multă muzică pentru scenă, operă, balet și TV. Colaborează, de asemenea, cu artiști din zona vizuală și de performance în crearea de instalații care includ multimedia. A înregistrat opt albume solo. Max Richter compune și multă muzică de film. Coloana sonoră creată de el pentru filmul Waltz with Bashir, de Ari Folman, a câștigat Globul de Aur, în 2007. Printre alte coloane sonore compuse de el se numără cea pentru lungmetrajul independent Henry May Long (2008), pentru filmul lui Feo Aladag – Die Fremde. În 2010, a făcut un remix între „This Bitter Earth” – de Dinah Washington și compoziția sa „On the Nature of Daylight” pentru filmul lui Martin Scorsese, Shutter Island. Alte piese compuse de el – „Europa, după ploaie”, „The Twins (Praga)”, „Fragment” și „Embers” – au fost coloana sonoră a documentarului realizat de BBC despre Auschwitz (2005). Richter a compus, de asemenea, coloana sonoră pentru documentarul lui Peter Richardson, How to Die in Oregon și partitura pentru Impardonnables (2011), regizat de André Téchiné. Un extras din piesa „Sarajevo” din albumul său Memoryhouse (2002) a fost folosit în trailerul internațional al filmului Prometheus, de Ridley Scott. „Notele din muzica lui par făcute să ajungă într-un loc situat dincolo de lumea muritorilor …” spunea The NEW YORKER despre compozițiile lui Max Richter.
Programul zilei continuă cu o reprezentație din seria Mozartweek in Residence. De la ora 16:30, pe scena Ateneului Român are loc reprezentația Cameratei Salzburg, cu o serie de lucrări de W.A. Mozart. Soliști: Pauliina Tukiainen, la pian, Akkiko Suwanai, la vioară, și Timothy Ridout, la violă. Ariile vor fi interpretate de tenorul Rolando Villazón și de soprana Mojca Erdmann.
În program: Simfonia nr. 35 în re major , „Haffner” (partea I), ariile: Il mio tesoro (Rolando Villazón), Bella mia fiamma (Mojca Erdmann), Dove mai trovar al ciglio (Rolando Villazón), Simfonia concertantă pentru vioară, violă și orchestră în mi bemol major, ariile: Ch´ìo mi scordi di te (Mojca Erdmann), Va dal furor portata (Rolando Villazón), Simfonia nr. 35 în re major „Haffner”(părțile III și IV).
Camerata Salzburg a fost fondată în anul 1952 de profesorii și studenții de la Universitatea Mozarteum din Salzburg. Ansamblul a câștigat repede recunoașterea publică, concertele lor Mozart Matinees devenind unul dintre principalele puncte de atracție din Festivalul de la Salzburg. Fondatorul Cameratei a fost dirijorul, pedagogul și muzicologul Bernhard Paumgartner, care și-a propus să aprofundeze și să reînvie etosul muzicii clasice și clasiciste. De aici și stilul muzical distinct al Cameratei Salzburg, format în peste șase decenii prin multă rigoare și tenacitate și prin colaborarea constantă cu muzicieni de renume mondial, precum Géza Anda, Sándor Végh, Sir Roger Norrington și András Schiff. Muzicieni celebri, printre care Clara Haskil, Dietrich Fischer-Dieskau, Heinz Holliger, Aurèle Nicolet, Wolfgang Schneiderhan, Christoph Eschenbach, Philippe Herreweghe, René Jacobs, Franz Welser-Möst și Peter Ruzicka au interpretat alături de Camerata Salzburg compoziții acoperind o mare varietate de genuri muzicale. Ansamblul este o prezență constantă în Festivalul de la Salzburg și Săptămâna Mozart, prezentând atât concerte, cât și opere. Camerata Salzburg este invitată regulat să concerteze în săli precum Konzerthaus Viena, Elbphilharmonie Hamburg, Konzerthaus Berlin, Festspielhaus Baden-Baden, Festspielhaus Bregenz. Ansamblul a întreprins turnee în întreaga lume, susținând concerte în München, Londra, Florența, Moscova, Sankt Petersburg, Beijing, Tokyo, Aix-en-Provence și Lucerna. Camerata Salzburg are în portofoliu peste 60 de înregistrări, onorate cu numeroase premii prestigioase. Cele două ediții complete ale concertelor de pian ale lui Mozart, cu pianiștii maghiari Géza Anda și András Schiff, precum și înregistrarea completă a serenadelor lui Mozart, realizate de Sándor Végh, sunt considerate repere în istoria înregistrărilor clasice.
Soprana germană Mojca Erdmann este o vedetă în creștere rapidă pe scena muzicală internațională, lăudată de critici și îndrăgită de public pentru frumusețea timbrului ei și arta sa vocală de mare virtuozitate. S-a remarcat prin versatilitatea repertoriului, abordând cu naturalețe de la baroc, la muzică contemporană. În sezonul 2018-19, are concerte la Copenhaga cu Orchestra Națională Simfonică Daneză (Brett Dean: From Melodious Lay), la Tokyo cu Colegiul Bach din Japonia, în Israelul cu IPO, sub bagheta maestrului Zubin Mehta. Alte angajamente o duc la Zurich, Munchen, Dresda, Bremen, Heilbronn, Hof, Linz și Salzburg cu Simfonia nr. 4, de Mahler, cu arii de Haydn, Requiemul lui Brahms, pentru a numi doar câteva lucrări din bogatul ei repertoriu.
In Rotonda Ateneului Român, în pauza concertului oferit de CAMERATA SALZBURG (ora 16,30) va avea loc lansarea volumului IUȚIREA DE SINE, POEME DES-CÂNTATE. ORATORIUL „GEORGE ENESCU”, de Grid Modorcea, a șasea carte despre George Enescu și festivalul care îi poartă numele.
Cartea conține o analiză amplă a ediției 2017, aducând la zi ISTORIA FESTIVALULUI (2015), singura lui istorie de până acum, apoi conține libretul ORATORIUL „GEORGE ENESCU”, un vis vechi al autorului, care speră să prindă viață, căci volumul este și o provocare pentru compozitorii români, care sunt invitați să compună muzică după acest libret. Dar volumul mai conține un ciclu de 76 de poeme (mini-librete) inspirate din viața festivalului, din lumea muzicii. Unele dintre ele versifică anumite concerte, au ca personaje muzicieni faimoși, pomeniți cu numele lor, realizând astfel un fel de antologie muzicală în versuri, pe care cititorul este invitat să o cânte în felul lui. Este o invitație la inspirație, muzica fiind poate fermentul cel mai bun pentru experiment și creație.
La Sala Palatului, de la ora 19:30, are loc reprezentația operei „Moise și Aron”, de Arnold Schönberg, interpretată de Orchestra Filarmonicii “George Enescu”, dirijată de maestrul Lothar Zagrosek și de Corul Filarmonicii “George Enescu”, dirijat de maestrul Iosif Ion Prunner, alături de ansamblul Vocalconsort Berlin. Spectacolul va include proiecții multimedia imaginate și regizate de Nona Ciobanu și de arhitectul și artistul vizual Peter Kosir.
Opera Moise și Aron este una dintre premierele incluse în programul Festivalului Internațional George Enescu în ediția din acest an. Lucrarea lui Arnold Schönberg este considerată o capodoperă a muzicii contemporane, un manifest muzical și social deopotrivă. În opera Moise și Aron se folosește dodecafonia și muzica serială, concepte promovate de Schönberg. Libretul transformă povestea bibilică într-o confruntare între gândurile și vorbele lui Dumnezeu, Moses fiind purtătorul Gândurilor, iar Aaron al Vorbelor Lui. Îndepărtarea lui Aaron de esența Gândurilor, pe care Moses ar fi vrut să le transmită celor pe care trebuia să îi salveze din Egipt duce la conflictul între cei doi. “În scenariul vizual construit împreună cu arhitectul și artistul vizual Peter Košir, plecăm de la conflictul între gând și cuvânt, idee și reprezentarea ei, dintre transcendență și lumesc. Imaginea și interpretarea ei pot deveni un instrument de manipulare în politică și religie”, spune regizorul Nona Ciobanu.
Distribuția: Robert Hayward – Moise (recitator), John Daszak – Aron (tenor), Julia Sporsén – o tânără fată (soprană), Michael Pflumm – un tânăr (tenor), Catherine Wyn-Rogers – o femeie bolnavă (alto), Christian Rieger – un bărbat (bariton), Gabriel Rollinson – un efraimit (bas), Ralf Lukas – un preot (bas), Polina Pasztircsák – a doua fecioară (soprană), Anna Nedorezova – a treia fecioară (alto).
Programul zilei se încheie cu concertul ansamblului Les Talens Lyriques, sub bagheta dirijorului Christophe Rousset, pe scena Ateneului Român, de la ora 22:30, cu o capodoperă de Händel – ”Iulius Cezar în Egipt”.
În distribuție: sopranele Karina Gauvin și Ann Hallenberg, contratenorul Christppher Lowrey, contratenorul Kacper Szelazek, mezzosoprana Eve-Maud Hubeaux și basul Ashley Riches.
Ansamblul francez Les Talens Lyriques a fost creat în anul 1991 de către harpsicordistul și dirijorul Christophe Rousset. Această formație instrumentală și vocală și-a luat numele după una dintre operele lui Jean-Philippe Rameau: Les fêtes d’Hébé, Ou Les talens lyriques. Abordează un repertoriu vocal și instrumental vast, de la barocul timpuriu până la începuturile romantismului, incluzând în repertoriul lor și opere mai rare sau puțin cunoscute, pentru recuperarea patrimoniului muzical european. Repertoriul lor include piese de Monteverdi, Cavalli, Landi, Handel, Lully, Desmarest, Mondonville, Cimarosa, Traetta, Jommelli, Martin y Soler, Mozart, Salieri, Rameau, Gluck, Beethoven, Cherubini, García, Berlioz, Massenet, Gounod și Saint-Saëns. În 2018-2019, au lansat proiectul „Ispita Italiei”, cu lucrări celebre de Monteverdi, Purcell, Handel (Agrippina) și Mozart (La Betulia liberata), dar și partituri auzite rar sau nepublicate de Legrenzi (La Divisione del mondo), Salieri (Tarare), Leo și Porpora.
