Colaborările științifice în contextul tensiunilor SUA-China
Relațiile politice tot mai tensionate dintre Statele Unite și China amenință să submineze legăturile științifice dintre cele două țări, punând în pericol progresul global în domenii cruciale precum energia verde și dezvoltarea medicamentelor. Comunităță științifică din ambele națiuni trebuie să găsească modalități de a continua colaborarea în ciuda provocărilor geopolitice tot mai mari.
O criză în evoluție
În ultimii ani, schimburile științifice între SUA și China au devenit mai rare și mai fragile. Acest lucru este deosebit de periculos, având în vedere interdependența lor științifică în domenii cheie. Spre exemplu, în perioada Războiului Rece, știința a servit drept punte de legătură între blocurile SUA și URSS, oferind un exemplu de colaborare în domenii precum geologia și științele polare. De asemenea, încă din anii 1980, colaborările SUA-China au crescut, milioane de studenți chinezi studiind în SUA și mii de studenți americani în China. Această interdependență a dus la descoperiri majore, dar și la temeri privind securitatea economică și națională, mai ales în contextul tehnologiilor avansate precum inteligența artificială.
Bariere politice și economice
Atât SUA, cât și China adoptă politici care restricționează colaborările științifice. SUA a implementat acte legislative precum Chips and Science Act, care limitează participarea cercetătorilor finanțați federal în programe de colaborare cu China. Pe de altă parte, China investește masiv în industriile naționale, accentuând narativul conform căruia SUA închide accesul producătorilor chinezi pe piața globală. Schimburile de studenți și colaborările între cercetători au scăzut dramatic, mai ales în timpul pandemiei de COVID-19. Această ruptură face ca ambele țări să știe din ce într-alta mai puțin despre cealaltă, amplificând neîncrederea.
Pentru viitor
Pentru a depăși aceste provocări, comunitățile științifice din SUA și China trebuie să identifice „zone sigure” pentru colaborare științifică. Acestea sunt domenii precum științele polare sau cosmologia, care oferă beneficii majore și prezintă riscuri geopolitice minime. De asemenea, finanțatorii din ambele țări trebuie să sprijine proiecte comune, clarificând în mod explicit domeniile în care colaborarea este permisă și încurajată. În plus, este esențială promovarea schimburilor de studenți și cercetători. Crearea unor mecanisme financiare care să sprijine mobilitatea academică, fără a depinde exclusiv de bugetele gazdelor, ar putea reduce percepția de influență politizată. De asemenea, este necesară o mai mare transparență în procesul de acordare a vizelor pentru cercetătorii americani care doresc să colaboreze în China.
Reînnoirea recentă a Acordului SUA-China privind Știința și Tehnologia pare un pas în direcția corectă, dar limitările impuse colaborării subminează scopul său principal. Comunităță științifică trebuie să găsească modalități de a construi și menține legături, indiferent de tensiunile politice. Doar printr-un efort comun, știința poate continua să progreseze și să contribuie la rezolvarea provocărilor globale.
