De Ziua Filmului Spaniol, la Institutul Cervantes, rulează filmul câștigător al primelor Premii Goya

Pe 6 octombrie, se va celebra pentru prima dată Ziua Filmului Spaniol, cu scopul de pune în valoare rolul cineaștilor spanioli, influența și importanța acestora în viața socială și culturală, precum și valoarea de patrimoniu a cinematografiei spaniole, ce are deja un secol de existență.

În urmă cu 70 de ani, pe 6 octombrie 1951, se încheiau filmările pentru lungmetrajul Esa pareja feliz/Acest cuplu fericit , regizat de Juan Antonio Bardem și Luis García Berlanga, doi dintre cineaștii legendari ai Spaniei, care debutau alături de câțiva colegi din prima promoție a Școlii de Cinematografie (IIECC) și de actori de nivelul Elvirei Quintillá, lui Fernando Fernán-Gómez, José Luis Ozores și mulți alte nume importante din industrie.

Pentru a sărbători această primă Zi a Filmului Spaniol, Institutul Cervantes, în colaborare cu AECID, readuce în prim-plan filmul El viaje a ninguna parte/Călătorie spre nicăieri (1986), în regia lui Fernando Fernán-Gómez, care, în această ecranizare a celebrului său roman omonim, reflectă schimbările pe care le aduce cu sine apariția cinematografului în viața oamenilor și cum dispare, astfel, o lume a actorilor ambulanți.

Fernando Fernán-Gómez a fost recompensat cu Premiul Național pentru Teatru, în 1985, Premiul Național de Cinematografie în 1989, Premiul Principele de Asturias pentru Arte, în 1995. În 2000 a primit Ursul de Onoare în cadrul Festivalului de Film de la Berlin, pentru întreaga carieră, iar în 2001, Medalia de Aur a Academiei de Arte și Științe Cinematografice din Spania.

Proiecția va avea loc miercuri, 6 octombrie, de la ora 19.00, în Sala Auditorium a Instituto Cervantes (Bd. Regina Elisabeta 38).

Filmul va rula în versiunea originală, cu subtitrare în limba engleză, și cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare în ceea ce privește prevenirea răspândirii infecției cu COVID 19.

Accesul la proiecţii se face pe bază de rezervare în scris printr-un e-mail trimis la cultbuc@cervantes.es. Rezervarea locului devine valabilă numai după primirea unei confirmări în scris.  

El viaje a ninguna parte/Călătorie spre nicăieri

Ficțiune

Spania (1986), 134 min

Versiune originală: spaniolă

Regie și scenariu: Fernando Fernán-Gómez

Imagine: José Luis Alcaine

Regie artistică: Julio Esteban

Sunet: Daniel Goldstein și Ricardo Steinberg

Montaj: Pablo G. del Amo și Santiago Cerro

Muzică: Pedro Iturralde

Cu: José Sacristán, Laura del Sol, Juan Diego, María Luisa Ponte, Gabino Diego, Nuria Gallardo, Fernando Fernán-Gómez, Queta Claver, Agustín González, Miguel Rellán și Emma Cohen

El viaje a ninguna parte, filmul câștigător al primelor Premii Goya, spune povestea unei companii teatrale care merge în turnee în țară, într-o perioadă în care apariția cinematografului începe să atragă tot mai mult interesul pentru petrecerea timpului liber, atât în mediul rural, cât și în cel urban. Carlos Galván, un comic bătrân care trăiește într-un azil, îi povestește unui psiholog viața pe care a dus-o într-o mică companiei de teatru, Iniesta-Galván, condusă chiar de tatăl său, don Arturo Galván. Nu era o trupă celebră, ci o mică echipă de familie, care mergea prin orășele și sate în anii postbelici, având un repertoriu simplu de comedii pe care le interpretau pe orice scenă improvizată. Pelicula este un omagiu sensibil adus lumii actorilor ambulanți din toate timpurile.

„Niciodată în toți anii mei de lucru ca actor de teatru și de film nu am avut atât de clară conștiința faptului că munca mea avea ceva magic în ea așa cum am simțit în lunile când lucram la El viaje a ninguna parte. Dedicarea totală din partea tuturor. Crearea constante de prietenii. Admirație reciprocă. Recreând lumea comedianților, simțind că aduceam un omagiu celor mai puțin norocoși din această meserie sacerdotală, toți ne simțeam pătrunși de un suflu inefabil care i-a cuprins și pe tehnicieni și pe muncitori timp de zece săptămâni cât a durat filmarea. Toți simțeam că libertatea noastră se extiende și realitățile noastre se apropie, atât cât se putea, de imaginația noastră. Zeii iubirii din toate religiile se pogorâseră asupra noastră și ne strângeau sub aripile lor.” (Fernando Fernán-Gómez, El tiempo amarillo. Memorias (1921-1987), (1995).