Joia Mare
I se mai spune Joia Mare, Joia Patimilor sau Joia Neagră. Este Joia de dinaintea Paştilor. Ziua în care morții vin la vechile lor locuințe, unde stau până la Moşi sau Sărbătoarea Moşilor (sâmbăta de dinaintea Rusaliilor). Ziua în care se înroșesc ouăle.
Joia Mare e considerată de către români ca o zi binefăcătoare şi apărătoare a morților, scrie Florea Marian, în studiul său etnografic ”Sărbătorile la români”. De aceea, după credința “românilor din cele mai multe părți ale Munteniei, morții vin în fiecare an în această zi pe la vechile lor locuințe, unde stau până la Moşi sau Sărbătoarea Moşilor, adecă până sâmbătă înainte de Rusalii, când se fac apoi împărțeli de plecarea sufletelor, adecă când se dau colaci şi oale de pomană, iar morții pleacă cu colacul şi cu oala primită.
În acest răstimp unii morti, sau mai bine zis unele suflete se aşază pe streaşina casei, iar altii în alte locuri, unde stau apoi până la intoarcere.
Deoarece în Joia Mare, când sosesc morţii, nu e întotdeauna foarte cald, datina cere să faci în dimineața și seara acestei zile în curtea casei sau în bătătură focuri anume pentru ei, ca să aibă la ce se încălzi și sta la lumină.”
În această zi româncele ”îndătinează” ouăle. Le ierb, le înroșesc și le dă culoare galbenă, srie Simeon Florea Marian.
„Aceasta o fac ele de regula in Joia Mare de aceea pentru că, după credinţa şi spusa lor, ouale impetrite, roşite şi fierte in această zi nu se strică acel defel in tot decursul anului ce urmează; ba după cum spun unele, nu numai in decursul anului, ci chiar şi în anii următori, cu alte cuvinte nicicind.”
In Muntenia, este datina ca de Joimari să duci la biserică ouà roşii, cari au fost facute de miercuri. Aceste oua se lasă apoi in biserică pînă In ziua de Paşti. La fel, se crede ca aceste oua nu se strică niciodată.
În Muntenia, există credinţa că, dacă se îngroapă din aceste ouă la hotarele unei moşii n-o să bată piatra pe această moșie.
La românii din Macedonia,e obiceiul ca pe timp de furtună să pui deasupra streașinei casei un ou roșu din Joi Mari, în speranța că furtuna va înceta.
