
Producătorii de energie fotovoltaică acuză România de întârzierea despăgubirilor în SUA
Cei 10 producători de energie regenerabilă fotovoltaică care au câștigat o dispută internațională împotriva României solicită acum executarea plății despăgubirilor în justiția din SUA. Aceștia reclamă că nu au primit sumele stabilite prin decizia arbitrală din februarie 2024.
Pe 20 februarie 2024, un tribunal arbitral de la Centrul Internațional de Reglementare a Disputelor privind Investițiile (ICSID) a decis că România trebuie să plătească zeci de milioane de euro în despăgubiri, plus costuri de arbitraj și dobânzi, în cazul dosarului ARB/18/19. Această decizie a fost rezultatul unei dispute între statul român și cei zece producători de energie fotovoltaică.
Producătorii de energie regenerabilă au declarat că, în ciuda câștigării cazului, nu au primit până în prezent sumele stabilite de tribunal. Aceștia consideră că întârzierea plății afectează grav activitatea lor și stabilitatea financiară.
Un litigiu pornit de la modificarea schemei românești de sprijin pentru energia regenerabilă s-a transformat într-un caz juridic internațional cu implicații de zeci de milioane de euro. Zece societăți implicate în investiții fotovoltaice au câștigat un arbitraj împotriva României, statul a pierdut ulterior și procedura de anulare, iar investitorii încearcă acum să execute hotărârea în Statele Unite. În paralel, Comisia Europeană investighează dacă plata despăgubirilor ar putea constitui ajutor de stat incompatibil cu legislația UE. Peste toate acestea planează o întrebare încă nelămurită: România figurează că a plătit aproximativ 256 de milioane de lei, însă investitorii susțin că nu și-au primit banii.
Cazul este cunoscut sub denumirea LSG Building Solutions GmbH și alții împotriva României, dosar ICSID ARB/18/19, și are la origine investițiile realizate în mai multe parcuri fotovoltaice din România în perioada în care statul oferea una dintre cele mai atractive scheme de sprijin pentru energia regenerabilă.
Cele zece societăți reclamante sunt LSG Building Solutions GmbH, Green Source Consulting GmbH, devenită ulterior Green Source GmbH, Solluce Romania 1 B.V., Risen Energy Solar Project GmbH, Core Value Investments GmbH & Co KG Gamma, Core Value Capital GmbH, SC LJG Green Source Energy Beta SRL, Anina Pro Invest Ltd., Giust Ltd. și Pressburg UK GmbH.
Investitorii provin din mai multe state europene, printre care Austria, Germania, Olanda și Cipru, alături de o societate românească, și au fost implicați în dezvoltarea a cinci parcuri fotovoltaice din sudul României, în principal în județele Giurgiu și Călărași.
Capacitatea cumulată a proiectelor este de aproximativ 130 MW, cele cinci investiții având puteri instalate de circa 50 MW, 45 MW, 20 MW, 9,5 MW și 5,4 MW.
La începutul deceniului trecut, România încerca să atragă investiții masive în sectorul energiei regenerabile. Schema de sprijin bazată pe certificate verzi, aprobată de Comisia Europeană în 2011, oferea producătorilor fotovoltaici un stimulent financiar considerabil.
Pentru energia solară, producătorii puteau primi la un moment dat șase certificate verzi pentru fiecare MWh de energie produsă, pe lângă veniturile obținute din vânzarea propriu-zisă a electricității.
Acest sistem a contribuit la atragerea rapidă a investițiilor în centrale fotovoltaice, iar societățile implicate în dosarul LSG și-au construit proiectele în baza cadrului legislativ existent la acel moment.
Problemele au apărut însă după 2013, când statul român a început să modifice semnificativ mecanismul de sprijin.
Printre măsurile contestate de investitori s-au numărat amânarea tranzacționării unei părți dintre certificatele verzi, reducerea obligațiilor de achiziție, modificarea valorii minime a certificatelor și a mecanismului de indexare, precum și schimbarea regulilor de tranzacționare.
Investitorii au susținut că aceste modificări au schimbat fundamental condițiile economice în baza cărora își realizaseră investițiile și au afectat grav rentabilitatea proiectelor.






























