Scrisoare deschisă transmisă europarlamentarilor români de la micii fermieri și apicultori

Mai multe organizaţii din domeniul mediului, agriculturii, apiculturii și alimentației ecologice au transmis către europarlamentarul Carmen Avram, dar și alţi oficiali români de la Bruxelles, o scrisoare deschisă privind strategiile UE: Pactul Verde European (Green Deal) și De la Fermă la Furculiță (Farm to Fork).

Scrisoare deschisă este realizată și transmisă şi europarlamentarilor Daniel Buda, Adrian-Dragoş Benea, Dacian Cioloş, Corina Creţu, Dan-Ștefan Motreanu, de către WWF, Asociația Eco Ruralis – în sprijinul fermierilor ecologici și tradiționali, Federaţia asociaţiilor apicole din România – ROMAPIS, Asociația pentru Susținerea Agriculturii Țărănești – ASAT, Asociația Hosman Durabil, Slow Food Cluj Transilvania, Rural Development Research Platform, Proiectul de cooperare Just Food şi Fundația ADEPT.

Documentul punctează necesitatea sprijinului pentru agricultorii români în tranziţia de la agricultura convențională la cea bio prin Politica Agricolă Comună și noile inițiative legate de Pactul Verde.

Redăm integral scrisoarea asociaţiilor:

“Semnatarii acestei scrisori au primit cu interes și preocupare afirmațiile dumneavoastră recente făcute în Comisia pentru Agricultură a Parlamentului European cu privire la strategiile Uniuinii Europene: Pactul Verde European (Green Deal) și Strategia De la Fermă la Furculiță (Farm to Fork). Din înregistrarea care circulă în spațiul virtual (https://youtu.be/bDyqPcTz4BI) distingem următoarele opinii pe care le-ați exprimat public:

1. Aceste strategii reprezintă o povară pe umerii fermierilor și ai consumatorilor. Afirmați că nu se vor mai putea trata culturile agricole cu nicio substanță activă, ceea ce va duce la pierderea producției de porumb de pe o suprafață de 1.000.000 ha în România.
2. Trecerea la agricultura ecologică ar duce la o scădere a producției și o scumpire a alimentelor.

De asemenea, vă exprimați interesul pentru posibilitatea ca unele State Membre (înțelegem deci că vă referiți în primul rând la România) să poată opta pentru tranziția la agricultura ecologică într-o proporție mai mică decât media europeană, lăsând alte State Membre să depășească procentul de 25% pentru a se ajunge la o medie a UE la acest nivel.

Întrucât sintagmele pe care le utilizați conduc și la ideea că strategia UE referitoare la mediu și siguranța alimentară ar fi contrare interesului general al României vă rugăm să luați în considerare reacția noastră referitor la cele de mai sus.

România, pe lângă marii fermieri, ale căror poziții sunt, în general, cele exprimate de dvs., are o populație rurală foarte numeroasă, în mare parte țărani practicanți ai unei agriculturi tradiționale și mulți alți mici producători de hrană locală, al cărui rol crucial a fost cel mai recent revelat în debutul pandemiei Coronavirus.

Alături de aceștia, există un număr mare de cercetători și organizații preocupate de soarta mediului și, mai ales, un număr în creștere de consumatori responsabili și îngrijorați de calitatea hranei pe care o consumă, care privesc lucrurile în mod contrar celor afirmate de dvs.

În primul rând, am dori să fie citate sursele cifrelor menționate de dvs. Nu putem aproxima astfel de argumente, ci este necesar ca ele să fie bazate pe scenarii de utilizare a produselor sintetice, a căror utilizare se vrea redusă, modulate pe un orizont de 10 ani, nu doar pentru prezent.

De asemenea, este necesară analiza de costuri a produselor sintetice de protecția plantelor la hectar versus produse ecologice de protecția plantelor la hectar, considerând și subvenția aferentă (în creștere pentru România!) pentru agricultura ecologică, premiumul de preț pentru produsele ecologice pe o piață europeană în creștere, precum și costurile de mediu (de pierdere a biodiversității și poluare a resurselor de apă și sol, vitale inclusiv pentru agricultură).

Acum, mai mult decât oricând, este nevoie să punem accentul de pildă pe rolul insectelor polenizatoare în asigurarea siguranței și suveranității alimentare pe termen lung.

Apocalipsa insectelor este un fenomen manifestat nu numai în alte țări din UE (exemple : Croația2 , Letonia3 sau Bulgaria4 ), se simte din plin și în România datorită produselor de sinteză utilizate în agricultura convențională. Aceste fenomene antropice sunt posibil de evitat, deși încă se produc în UE și sunt catalogate local drept dezastre naturale.

Pentru cei pe care organizațiile noastre îi reprezintă, agricultura ecologică nu este o amenințare ci o direcție de viitor, o cale de ridicare a nivelului de trai al populației prin accesul la alimente mult mai sănătoase și prin protejarea mediului înconjurător.

Prețul mic al alimentelor produse prin folosirea pesticidelor sintetice este o iluzie. Costurile care contează cu adevărat nu se văd în prețul de la raft, ele derivă din poluarea aerului pe care îl respirăm și a apei pe care o bem, din pierderea biodiversității dar și din prezența reziduurilor toxice în hrana pe care o mâncăm și care apar mai apoi în probleme de sănătate asociate cu calitatea alimentelor. Schimbările climatice și degradarea accentuată a resurselor naturale, fenomenele meteorologice extreme soldate cu mari pierderi materiale și chiar de vieți omenești nu intră în alcătuirea prețului produselor agricole provenite din sistemul agricol practicat în prezent, dar sunt o consecință directă sau indirectă a acestuia.

Pesticidele sintetice, precum și hrana de calitate slabă au impact asupra sănătății populației, implică costuri sociale care nu se vor regăsi pe bonul de casă cu care se cumpără alimentele. Obsesia fermelor mari pentru productivitate foarte ridicată obținută prin intensivizarea cu orice preț a agriculturii este în final păguboasă pentru întreaga societate. Odată cu produsele agricole ieftine, în mare parte exportate neprelucrate, exportăm și o parte din sănătatea mediului și a populației.

România, care încă se bucură de un potențial valoros în domeniul agroecologiei nu poate să se plaseze nici împotriva conceptului Pactului Verde și Strategiei De la Fermă la Furculiță, nici nu poate căuta căi de a evita ducerea la îndeplinire a acestora în țara noastră care este parte dintr-o comunitate europeană. O asemenea atitudine ar afecta cu adevărat interesele României, implicit a milioanelor de producători mici și medii care depind inclusiv de sănătatea insectelor polenizatoare pentru munca și hrana lor.

Considerăm că limitarea drastică a folosirii pesticidelor sintetice este posibilă, având ca exemplu capacitatea de a produce ecologic și eficient a numeroși operatori din agricultura Românei, că astfel se vor produce beneficii în sistemul agricol actual și că este nevoie de sprijinirea consistentă a fermierilor în această tranziție prin Politica Agricolă Comună și noile inițiative legate de Pactul Verde, tranziție care trebuie făcută cu adevărat, nu evitată sau amânată. Rezistența țării noastre la conformarea agriculturii românești la strategiile UE din perioada următoare ar aduce prejudicii întregii țări atât pe plan european cât și național.

De asemenea vă împărtășim preocuparea noastă pentru o regândire de paradigmă la nivelul țării, în sensul în care nu trebuie să ne concentrăm atenția doar asupra producției, ci să luăm în calcul întregul lanț de distribuție a hranei, inclusiv gestionarea deșeurilor alimentare (de altfel o foarte mare problemă la nivel mondial, unde se pierde o treime din producția totală de alimente). De ce să creștem producția când nu lipsa producției duce la foamete sau malnutriție?”.

Europarlamentara Carmen Avram a avut un răspuns pentru scrisoarea de mai sus, pe care o puteţi citi AICI.