Sânbăta, la miezul nopții, oamenii se îndreaptă în tăcere către biserică, vorbind încet pe drum, iar la slujbă participă cu mare evlavie. După ce primesc lumina, merg în cimitir la mormintele rudelor și aprind lumânări pentru ca sufletele lor să știe că a venit Învierea Domnului. Se oferă de pomana și în ziua de Înviere, și peste o săptămână, la Paștele Mortilor. Ouale vopsite rămase nu se aruncă, ci se păstrează timp de o săptămână, apoi se vopsesc din nou și se duc la biserica pentru a fi sfintite.
Copiii așteaptă nerăbdători să se întoarcă de la slujba de Paști, dormind o oră sau două, apoi se trezesc pentru a merge la vecini pentru a vesti Învierea și a primi ouă roșii și bănuți. Conform credinței, în ziua de Paști, primul care intră în casă trebuie să fie un băiat, pentru a aduce spor și bogăție, deoarece dacă intră o fată, poate aduce sărăcie și ghinion.
La masa de Paști, la prânz, membrii familiei se adună pentru a mânca miel și cozonac și pentru a petrece în liniște, fără muzică sau zgomot. Mai târziu, bătrânii ies la porțile caselor și povestesc.
În Maramureș și Bihor, se fac vizite la alte familii în sat în a doua și a treia zi de Paști, când se organizează și hora satului sau higheghe. Se angajează lautari, iar toată lumea, tineri și bătrâni, se adună pentru a petrece.

Un obicei specific zonei Bihorului este Ruga pentru ploaie, care se organizează după Paști, aproape de Rusalii, când vremea este uscată și holda de grâu are nevoie de ploaie. Sapte feciori, câți sunt zilele săptămânii, adună spice de grâu și merg în cimitir, unde scot cu mâinile goale cea mai veche cruce. Însoțiți de preot și de toți locuitorii satului, crucea este pusă să plutească pe apă, iar preotul citește rugăciuni pentru dezlegarea ploii. După aceea, toată lumea aruncă spice și flori peste crucea din apă, rugându-se pentru ploaie și recolte bogate. La finalul slujbei, cei șapte feciori scot crucea din apă și o duc la locul ei în cimitir.
În perioada dintre răstignirea pe cruce și Înviere, Fiul lui Dumnezeu a lăsat trupul său să zacă în mormânt timp de trei zile și în acest timp s-a coborât cu sufletul în iad, sfărâmându-i porțile. Aceste trei zile de viață ale lui Iisus cu sufletul desprins de trup marchează începutul Raiului. Sufletele celor drepți sunt așezate în Rai până la Învierea lor cu trupurile, cunoscută și ca Învierea de Obște, care va avea loc la a doua venire a Mântuitorului. Un alt motiv pentru care Iisus s-a coborât în iad a fost acela de a le transmite celor de acolo vestea mântuirii neamului omenesc de sub robia diavolului și a păcatului.
